Evanghelistul Luca menţionează în primul capitol al evangheliei sale că în momentul Bunei-Vestiri, Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, era deja însărcinată în luna a şasea. Cel care avea să-l descopere lumii pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu, trebuia să se nască mai înainte. De aceea şi Părinţii Bisericii au hotărât ca naşterea Botezătorului să fie sărbătorită pe 24 iunie, cu şase luni înaintea Naşterii Mântuitorului. Aşadar, fixarea sărbătorii conceperii Sfântului Ioan Botezătorul pe 23 septembrie şi apoi naşterea sa, în 24 iunie, nu au fost alese accidental, ci, vom vedea imediat, în urma unor antice, dar serioase studii astronomice.

Pentru că ceea ce fascinează este faptul că naşterea Botezătorului urmează solstiţiului de vară, 21 iunie, în timp ce Naşterea lui Isus urmează solstiţiului de iarnă, 22 decembrie. Şi aş dori să ne concentrăm atenţia asupra faptului că ziua începe să se micşoreze după solstiţiul de vară şi să se mărească după cel de iarnă, deci după Crăciun. Aţi priceput unde vreau să bat? „Trebuie ca El să crească şi eu să mă micşorez” (Ioan 3, 30) – spunea Sfântul Ioan Botezătorul, referindu-se, desigur, la Isus. Fixarea zilelor de naştere ale celor doi verișori, de către învățații Bisericii, depăşeşte deci o aparentă simbolistică a calendarului.

Mai mult decât oricând, astăzi, trăim într-un mediu concurenţial în care, încă din copilărie, ne este inoculată ideea că trebuie să fim premianții clasei, să accedem la cele mai importante funcții și să deținem cele mai noi și mai grozave lucruri. Și mai grav este că suntem dispuși să apelăm frecvent la metode neortodoxe pentru a ne atinge acest scop.

Așadar, când toată lumea vrea să se dezvolte – în detrimentul celorlalţi, desigur –, cum ar fi ca tot mai mulți dintre creștini, de la vlădică până la opincă, să gândim că este nevoie ca cel de lângă noi să crească şi noi să ne micşorăm? Cum ar fi şi ca liderii lumii să adopte această filozofie de viaţă? Adică, precum Ioan Botezătorul, să ne umilim astfel încât cel de lângă noi să se poată remarca şi să renunţăm la noi înșine și la ideile noastre, măcar din când în când, doar pentru a-i putea iubi mai mult pe ceilalți. Să luăm așadar aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Botezătorul – „Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez” – şi să le punem cât mai des în practică, începând chiar cu propriul noastru cămin.

Prin smerenia sa și prin iubirea sa faţă de Hristos, Ioan Botezătorul devine pentru noi un excelent model pe drumul vieţii, prin această lume. Când vom reuşi şi noi acest lucru – să renunţăm la noi înşine sau să ne ne sacrificăm pentru ceilalți –, abia atunci Hristos va umple viaţa noastră săracă, iar bucuria noastră va fi cu adevărat deplină.