“Fără unirea în credință cu Roma nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii, nu era mai ales acea mare școală pentru inima poporului nostru, care a fost Roma însăși.” – Nicolae Iorga

Acțiunile concrete ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (BRU), începând cu secolul al XVIII-lea – susținute și de reformele impuse de autoritatea habsburgică, în Transilvania – au dus indiscutabil la modernitatea societății românești din spațiul intracarpatic și la introducerea cu drepturi depline a românilor ardeleni în rândul popoarelor europene care conviețuiau în centrul bătrânului continent. De aceea, nu vom greși afirmând că prima instituție europeană a românilor a fost Biserica Unită. Cea de-a doua a fost, fără îndoială, Școala Ardeleană. Aceasta din urmă a căpătat, în ultimii ani, statut de “Zi Națională” și este sărbătorită pe 11 octombrie. Despre aceste instituții românești și europene, deopotrivă, vom discuta în cele ce urmează.

Orientarea religioasă către Roma a românilor transilvăneni, de la sfârşitul secolului al XVII-lea, s-a confundat cu dorinţa de emancipare şi de afirmare a neamului. Putem spune că prin unirea cu Biserica Romei s-a sperat şi să se deschidă poarta către învăţătură şi adevăr nu numai pentru clerul Bisericii, ci şi pentru fii iobagilor. Iar interesul pentru școală al BRU nu este un caz unic în istoria Europei. Fiecare Biserică din spațiul european occidental și central și-a avut propriul sistem școlar. Bisericii Unite revenindu-i deci rolul de a recupera teren în ceea ce privește educația publică. În timp, cultura a devenit un bun al tuturor românilor, cărora această Unire le-a introdus în conştiinţă luminile umanismului şi ale renaşterii europene, dar și revendicările iluminismului european. Așadar, a vorbi despre istoria BRU nu înseamnă decât a vorbi despre un grup restrâns de români transilvăneni, ci despre însăşi emanciparea generală a românilor și despre revigorarea culturalizatoare a întregului spaţiu românesc.

Blaj – 11 octombrie 1754 este marele început al Școlii Ardelene, cel mai important eveniment al secolului al XVIII-lea, în vederea emancipării tuturor românilor. Efortul BRU de a deschide gimnaziul și apoi întregul complex școlar “Sfânta Treime” din Blaj s-a înscris în procesul mai amplu de modernizare a societăţii transilvănene, începând cu momentul în care preocuparea Bisericii transilvănene a trecut de la educarea propriilor cadre necesare vieţii eclesiastice, la organizarea învăţământului de grad primar din propriile comunităţi religioase, de la orașe sau de la sate. În şcolile acestea ale Blajului s-au plămădit şi au fost însuşite conştiinţa latinităţii limbii noastre – aici s-a introdus alfabetul latin în învățământul românesc și tot aici s-a scris primul manual de gramatică a limbii române –, continuitatea de drept istoric a românilor pe teritoriul pe care aceştia îl populează, precum şi sănătoasa conştiinţă naţională.

Deschiderea școlilor din Blaj a fost opera episcopului unit Petru Pavel Aron. Însă acest eveniment a reprezentat încununarea eforturilor predecesorului său, Inochentie Micu Klein, cea mai puternică personalitate a românilor din secolul al XVIII-lea, care a luptat pe parcursul întregii sale vieţi pentru recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor românilor transilvăneni. De acum, mii de absolvenţi ai cursurilor acestei şcoli se vor răspândi în tot spaţiul românesc pentru a răspândi spiritul acestui loc, unde s-au pregătit şi s-au afirmat marile nume ale Şcolii Ardelene, de la corifeii: Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior și Ion Budai Deleanu, până la pașoptiștii: Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, George Bariţiu și Andrei Mureşanu și până la memorandiştii: Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ion Raţiu și Iuliu Maniu.

Flacăra aprinsă la Blaj – de care vorbea Mircea Eliade – a fost purtată de Gheorghe Lazăr la Bucureşti, unde acesta a deschis prima şcoală din Muntenia cu predare în limba română; de Gheorghe Asachi la Socola-Iaşi; de Ion Maiorescu – tatăl lui Titu Liviu Maiorescu – la Craiova; de Aron Pumnul la Cernăuţi; de sute, poate mii de dascăli prin toate şcolile transilvănene, dar şi prin cele din Principate. Aşadar, Bisericii unite cu Roma se cuvine să i se atribuie – pe bună dreptate – un rol major în constituirea şi dezvoltarea sistemului de învăţământ românesc. Și de aceea, de Ziua Școlii Ardelene, elogiem înfiinţarea unui sistem de învăţământ rodnic – care a format generaţii întregi de dascăli și de elevi –, dar şi acel spirit al Blajului care nu e legat numai de o singură confesiune religioasă, ci este un spirit care exprimă acţiunea și românitatea în genere.